Recunosc că înainte aruncam totul în același coș de gunoi. Hârtie, plastic, resturi de mâncare – totul la grămadă. Nu pentru că voiam să fac rău, ci pur și simplu nu mă gândeam că ar conta.

Când am vorbit la școală despre circuitul deșeurilor, mi-am dat seama că ceea ce aruncăm nu dispare pur și simplu. Merge undeva – la groapa de gunoi, sau dacă sortăm corect, la reciclare. Diferența o facem noi, prin ce aruncăm unde.

Acasă aveam un singur coș de gunoi în bucătărie. Acum avem trei. Unul pentru resturi de mâncare, unul pentru hârtie și carton, și unul pentru plastic și metal. La început mama zicea că ia mult loc. Dar ne-am obișnuit repede și acum nici nu ne mai gândim.

Ce mi s-a părut interesant este că resturile de la gătit – coji de mâncare, zaț de cafea, resturi de legume – pot deveni compost pentru plante. Bunicii mei fac asta la țară de când lumea, dar eu nu știam că are un nume și că e o metodă recunoscută. Ei ziceau pur și simplu că „dau înapoi pământului”.

Mi se pare ciudat că lucruri atât de simple – să sortezi gunoiul, să duci bateriile la magazin – nu sunt făcute de toată lumea. Cred că mulți oameni nu știu, nu că nu vor. De asta educația asta mi se pare importantă.

Dacă fiecare familie din Turda ar sorta corect, cantitatea de gunoi care ajunge la groapa de gunoi ar fi mult mai mică. Nu e greu. Chiar nu e.