Există un gând care mă bântuie de când am discutat la școală despre epuizarea resurselor naturale: ce se întâmplă dacă rămânem fără? Fără petrol, fără anumite metale, fără apă curată? Nu e o idee abstractă – se poate întâmpla cu adevărat.

Am aflat că petrolul s-a format în milioane de ani și că rezervele sunt limitate. Noi îl consumăm ca și cum ar fi la nesfârșit. Nu îmi pot imagina lumea fără benzină, fără plastic, fără toate lucrurile făcute din petrol. Dar va trebui să mă imaginez la un moment dat.

Cel mai tare m-a impresionat să aflu că există metale rare folosite în telefoanele mobile și în mașinile electrice, iar acestea se găsesc doar în câteva locuri din lume, în cantități limitate. Deci chiar și soluțiile „verzi” au nevoie de resurse care se pot epuiza.

Nu știu dacă oamenii mari se gândesc suficient la asta. Văd că se mai construiesc mall-uri și fabrici și drumuri, dar nu aud prea des pe cineva spunând „stop, ne gândim și la ce lăsăm în urmă”.

Eu încerc să nu risipesc. Nu las apa să curgă inutil când mă spăl pe dinți. Încerc să nu cer lucruri noi dacă mai am unele care funcționează. Știu că pare puțin, dar dacă toți am face asta, ar conta.

Sper că oamenii de știință vor găsi soluții și că generația mea va fi mai înțeleaptă decât cea dinainte. Nu am de ales – trebuie să fim.