Drepturile mele. Știam că am dreptul la educație, la sănătate, la un nume. Am învățat asta la școală, la ora de educație civică. Dar că am dreptul la un mediu sănătos – asta nu știam. Și când am aflat, mi s-a părut unul dintre cele mai importante drepturi pe care le am.

E scris în Constituția României că fiecare persoană are dreptul la un mediu echilibrat ecologic și sănătos. Asta înseamnă că dacă o fabrică poluează aerul din orașul meu, sau dacă gunoaiele nu sunt colectate corect, cineva nu îmi respectă un drept fundamental.

Dar am aflat și că drepturile vin cu obligații. Eu am dreptul la mediu curat, dar am și obligația să nu îl distrug. Să nu arunc gunoiul pe jos. Să sortez deșeurile. Să nu ard plastic. Sunt lucruri simple, dar sunt obligații reale.

Ce mi s-a părut important e că nu trebuie să accept lucrurile așa cum sunt dacă afectează mediul. Pot să sesizez primăria dacă văd un depozit ilegal de gunoi. Pot semna o petiție. Pot vorbi cu adulții din jurul meu. Chiar și la vârsta mea am o voce.

Nu știam că am aceste instrumente. Mă simțeam uneori că problemele de mediu sunt prea mari pentru mine, că nu pot face nimic. Dar acum știu că pot cel puțin să vorbesc, să cer, să semnaleze.

Dreptul la un mediu sănătos nu e un dar – e ceva ce trebuie apărat activ. Și cred că generația mea va trebui să îl apere mai tare decât orice generație de dinainte.