Îmi place să merg în pădure. De când eram mic, bunica mă lua cu ea la cules de ciuperci toamna, și eu alergam printre copaci și mă simțeam liber. Nu mă gândeam că pădurile ar putea dispărea. Părea ceva imposibil.

Dar la școală am aflat că în România se taie ilegal o cantitate imensă de lemn în fiecare an. Nu am înțeles exact toate cifrele, dar am înțeles că e mult. Prea mult. Și că unele zone care aveau păduri acum câțiva ani nu mai au.

Cheile Turzii sunt aproape de noi și am fost de câteva ori acolo în excursii. Îmi plac pereții de stâncă și pădurile de jur împrejur. Când am aflat că și acolo au existat tăieri ilegale, m-am simțit ciudat. Ca și cum cineva ar fi furat ceva care nu era al lui.

Nu înțeleg de ce oamenii fac asta. Știu că poate au nevoie de bani, dar un copac bătrân nu se poate înlocui pur și simplu. Un copac are sute de ani și dispare în câteva ore cu un fierăstrău. Mi se pare o nedreptate.

Am discutat cu tata și mi-a zis că există aplicații prin care poți raporta tăierile ilegale. Nu știam asta. Mi se pare interesant că și un copil poate face ceva – dacă vede ceva suspect în pădure, poate anunța. Nu ești neputincios.

Vreau ca pădurile să existe și când voi fi mare. Vreau să pot merge cu copiii mei la cules de ciuperci, la fel cum mergeam eu cu bunica. Sper să mai fie păduri atunci.