Iarna în clasa noastră e frig. Nu îngheț de frig, dar e destul de răcoros încât să stau cu hanoracul pe mine în primele ore. Caloriferul funcționează, dar căldura pare că fuge de undeva. De când am studiat eficiența energetică a clădirilor, cred că știu de unde.

Geamurile școlii noastre sunt vechi. Se simte curentul dacă stai lângă ele. Pereții exteriori nu sunt izolați. Practic, școala încălzește aerul din afară alături de cel din interior, și plătește o factură mare la energie pentru asta.

Mi s-a părut fascinant să aflu că o clădire bine izolată poate consuma cu 70% mai puțină energie. Asta înseamnă că dacă s-ar reabilita termic școala noastră, banii economisiți la energie ar putea merge spre altceva – rechizite, excursii, calculatoare noi.

Am auzit că există bani de la stat prin care școlile pot fi renovate. Nu știu de ce a noastră nu a făcut asta încă. Poate că nu a cerut nimeni, poate că nu știe lumea. Mi-ar plăcea să întreb directoarea despre asta.

Între timp, facem ce putem. Închidem ușa clasei când e pornit caloriferul. Stingem lumina când ieșim. Nu lăsăm calculatoarele pornite degeaba. Sunt lucruri mici, dar profesorul de fizică ne-a explicat că și ele contează.

Cred că dacă elevii ar înțelege mai bine cum funcționează energia – cum se produce, cum se pierde, cât costă – am fi cu toții mai atenți. Nu e plictisitor, e chiar interesant dacă îți explică cineva bine.